Zâmbeşte atunci când:

mergi primăvara prin soare, încă păstrând culoarea închisă a iernilor in haine, şi simţi cum te învăluie şi copleşeşte căldura

mănânci struguri albi iar bătaia vântului îţi usucă degetele si palmele, făcându-le lipicioase şi dulci

savurezi o pirsică zemoasă ce parcă te inundă

plouă şi nu ai umbrelă... nu te grabeşti însă îi vezi pe toţi ceilalţi cum fug şi parcă se ascund

miroşi un trandafir mic, de dulceaţă, sau un bujor

asculţi valurile în scoicile mari, pline de mister

stai pe o plajă în nisipul bătut de apă, şi te afunzi în el cu fiecare val parcă

te dai în leagăn şi vezi cum cerul pleacă şi vine apoi înspre tine cu viteză

adormi în tren legănat de mişcările vagonului

îţi lipeşti nasul de un geam rece cu miros de nisip şi iarnă

luna străluceşte noaptea, cerul e aproape smarald închis, iar norii aurii pe margini

ninge tăcut, fulgii ţi se aştern pe gene, sclipind, ţi se topesc pe buze, şi faci primele urme pe o mare de zăpadă

luminile de far ale maşinilor joacă pe peretele tău, noaptea

soarele care intră pe geam îţi inundă camera la asfinţit

vezi doi porumbei curăţându-şi reciproc penele

iedera imbrăţişează casele vechi şi pereţii acestora

vezi răţuşte pe apă cum plutesc liniştit

îţi treci mâna prin blana caldă, care parcă pulsează, a unui câine, a unei pisici...

descoperi o melodie veche, iubită, pe care nu ai mai auzit-o demult şi simţi că parcă e din nou pentru prima data